Activitatea nr.8: 07.11- 11.11

• Cum se introduce o funcţie într-o formulă?
• Cum se lucrează cu funcţiile Min, Max, Count, Sum, Average?
• Cum se utilizează funcţia If.?
• Ce reprezintă şi cum se utilizează referinţe absolute, mixte şi relative?

Suport de curs 

Formula – reprezintă expresie de calcul formată din: 

• operanzi (etichete, valori, referinţe de celule/blocuri de celule, funcţii); 
• operatori: aritmetici (+ adunare, - scădere, / împărţire, * înmulţire, ^ ridicare la putere); 
• logici (and, or, not); 
• relaţionali (> mai mare, >= mai mare sau egal, < mai mic, <=mai mic sau egal, = egal, <> diferit). 
• paranteze rotunde pentru a schimba ordinea normală de efectuare a calculelor.

Funcţiile Excel 
sunt proiectate să ajute în crearea formulelor.
Introducerea unei funcţii într-o formulă se poate face:

• Prin utilizarea casetei de dialog Inserare funcţie (Insert Function) urmând paşii:

1. Se selectează celula în care va apărea rezultatul.
2. Se alege Inserare → Funcţie (Insert → Function) sau se apasă butonul din bara de formule.
3. În fereastra Inserare funcţie (Insert Function), din lista Selectaţi o categorie (Select a category) se alege categoria funcţiei (matematice, statistice, logice, financiare, etc.), iar din lista Selectaţi o funcţie (Select a function) se alege funcţia, apoi OK.
4. Apare fereastra Argumente funcţie (Function Arguments), în care se vor introduce argumentele funcţiei (referinţele celulelor implicate în calcul, valori numerice, alte funcţii, diverşi parametrii). Introducerea argumentelor se poate face:

• Prin tastare în casetele text corespunzătoare; 
• Prin selectare cu mausul.

Când toate argumentele au fost introduse rezultatul calculului apare în zona Rezultatul formulei = (Formula result =) iar în bara de formule se vede completată formula celulei curente cu funcţia respectivă.
5. Se apasă butonul OK, prin care rezultatul funcţiei este calculat şi afişat în celulă.

Funcţiile Min, Max, Count, Sum, Average

MIN(lista argumente) - calculează minimul valorilor referite în lista de argumente. 

MAX(lista argumente) - calculează maximul valorilor referite în lista de argumente. 

COUNT(lista argumente) - numără câte valori numerice sunt referite în lista de argumente. 

SUM(lista argumente) - adună valorile numerice referite în lista de argumente. 

Exemplu de sintaxă a funcţiei SUM: =SUM(lista argumente) - calculează suma valorilor referite în lista de
argumente.
 
Exemple de utilizare a funcţiei SUM:
=SUM(10;20) – adună 10 cu 20.
=SUM(A1;30;40) – adună conţinutul celulei A1 cu 30 şi cu 40.
=SUM(A2:B4) – adună conţinutul celulelor A2,A3,A4,B2,B3,B4.
=SUM(A1;30;A2:B4) – adună conţinutul celulei A1 cu 30 şi cu conţinutul celulelor A2, A3, A4, B2, B3, B4.

AVERAGE(lista argumente) - calculează media aritmetică a valorilor referite în lista de argumente. 

Aceste funcţii pot fi apelate prin metodele descrise anterior, sau printr-o facilitate suplimentară oferită de utilizarea butonului Însumare automată (AutoSum) de pe bara de instrumente Standard. Această facilitate devine oportună în situaţia în care rezultatul funcţiei urmează să fie afişat în imediata vecinătate a argumentelor, pe acelaşi rând sau coloană.

Funcţia IF
Funcţia „IF” face parte din categoria funcţiilor logice şi se utilizează atunci când rezultatul unei formule depinde de starea unei condiţii. Funcţia poate fi apelată din fereastra de dialog Inserare funcţie (Insert Function), sau direct prin tastare în bara de formule sau în celulă.

Sintaxa funcţiei este: =IF(condiţia;valoare pentru condiţie adevărată; valoare pentru condiţie falsă)




 Exemplu:
Se doreşte să se verifice valoarea din celula B4. Dacă această valoare este mai mare sau egală cu 5 atunci se va scrie „PROMOVAT”, altfel se va scrie „NEPROMOVAT”.

După apăsarea tastei OK, se va executa funcţia: =IF(B4>=5; „PROMOVAT”; „NEPROMOVAT”).

Exemplu 2: Utilizând paşi similari, se va executa funcţia: =IF(A1>30;A1-30;A1+30) Dacă valoarea celulei A1 este mai mare decât 30, atunci rezultatul va fi diferenţa dintre valoarea celulei A1 şi 30, altfel, rezultatul va fi valoarea celulei A1 adunată cu 30.

Referinţe absolute, mixte şi relative
O facilitate a aplicaţiei Excel este reprezentată de posibilitatea copierii formulelor între celule.
Regulile privind copierea sunt cele prezentate la capitolul „Copierea informaţiilor”.
Celulele sursă pot fi referite diferit, în funcţie de rezultatul aşteptat în urma copierii formulei. Referinţele celulelor pot fi:

• Relative – acest tip de referinţă se modifică la copierea formulei. 
• Absolute – acest tip de referinţă nu se modifică (rămâne constant şi numărul rândului şi litera coloanei) la copierea formulei. 
• Mixte – acest tip de referinţă îşi modifică fie numărul rândului, fie litera coloanei (rămâne constant fie litera coloanei, fie numărul rândului) la copierea formulei.

Componenta, din adresa unei celule, care rămâne constantă va fi precedată de semnul „$”.
Exemple de tipuri de referinţe:

• Relative: A1, F22 se modifică ambele componente ale adresei. 
• Absolute: $A$1, $F$22 rămân constante ambele componente. 
• Mixte: $A1, A$1, semnul $ indicând componenta din adresă care rămâne constantă prin copiere; rămâne constantă litera coloanei ($A1), rămâne constant numărul rândului (A$1).

Exemplu de utilizare a referinţelor: În celula F12 a tabelului din figură s-a calculat suma blocului F5:F11 (această sumă reprezintă valoarea vânzărilor). În celula G5 s-a calculat ponderea vânzărilor de mere din totalul vânzărilor (ponderea reprezintă raportul dintre valoarea vânzării produsului mere şi totalul vânzărilor).
Pentru a copia formula din celula G5 în blocul G6:G11 trebuie ca referinţa celulei ce conţine valoarea produsului (F5) să fie o referinţă relativă şi referinţa celulei ce conţine valoarea totalului (F12) să fie mixtă. Acest lucru este necesar deoarece prin copierea formulei ponderii, pe coloană trebuie să rămână constant numărul rândului din referinţa F12. Această referinţă se introduce astfel: F$12.