luni, 23 februarie 2015

20.02-27.02.2015

Soft educational: <<descarca>>
Multimedia: Diagrame Excel 2007
 Suport de curs: Microsoft Office Excel 2007 

Bibliografie suplimentara: EXCEL 2007 Teorie şi aplicaţii - FEAA 

 (pentru elevii cu performanta scolara) 


Sortarea datelor. Filtrarea datelor. Import de obiecte
Suport de curs:
Filename
Prelucrari speciale.pdf

Fisa de lucru:
Filename
Excel-Sortare, filtrare, validare, diagrame.pdf

duminică, 15 februarie 2015

16.02.-20.02.2015

Soft educational: <<descarca>>
Multimedia: Diagrame Excel 2007
 Suport de curs: Microsoft Office Excel 2007 

Bibliografie suplimentara: EXCEL 2007 Teorie şi aplicaţii - FEAA 

 (pentru elevii cu performanta scolara) 


Crearea diagramelor

15 min - Activitate de predare invatare
Sistemul Excel permite reprezentarea datelor din tabele în formă grafică cu ajutorul diagramelor.
Acest mod de reprezentare măreşte gradul de percepţie a informaţiei.

În Excel, o diagramă este creată dintr-un – şi legată la un – tabel cu date dintr-o foaie de lucru.
Astfel, există două variante de lucru:
A. Puteţi crea o diagramă ca pe un obiect grafic încapsulat într-o foaie de lucru
B. Puteţi lucra cu o diagramă într-o foaie separată a unui registru.
Există numeroase tipuri de diagrame, dar principalele dintre ele sunt următoarele:
a)      Grafic arie ilustrează continuă schimbare în volum a unor serii de date. Acest tip de  grafic însumează datele din toate seriile individuale pentru a crea linia de vîrf care cuprinde zona, oferind privitorului o imagine asupra modului în care diferitele serii contribuie la volumul total. Se utilizează graficul arie pentru cifrele referitoare la vinzări şi la producţie, pentru a arăta modul în care volumul se modifică în timp şi pentru a evidenţia cantitatea sau volumul schimbării.
b)      Grafic bară este utilizat pentru compararea obiectelor neconectate în timp. Acest tip de grafic nu oferă o imagine prea bună a evoluţiei în timp, el utilizează bare orizontale pentru a arăta variaţia pozitivă sau negativă fată de un punct de referintă. Barele aflate la stînga punctului de referintă arata o variaţie negativă, iar cele din dreapta arată o variaţie pozitivă
c)      Graficele coloană sunt în general foloşite pentru a arăta variaţia în timp a unor mărimi necontinue. Acest tip de diagramă utilizează bare verticale pentru a da impreşia de masurători făcute la intervale de timp diferite. Graficele coloana sunt foloşite frecvent pentru comparea diferitelor elemente prin plasarea lor unele linga altele. Asemănătoare cu graficele coloana sunt graficele de tip cilindru, con şi piramida, numai ca la aceste grafice valorile nu mai sunt reprezentate prin coloane ci prin cilindre, conuri, respectiv piramide.  
d)   Un grafic linie ilustrează evoluţia unei mărimi la care intervalele de variaţie sunt egale. Dacă intervalele de variaţie sunt neegale se va utiliza un grafic (dispersat) XY. Pentru fiecare serie de date se va obţine în grafic o linie.

e)   Într-un grafic circular se evidenţiază mărimea părţilor în raport cu întregul. Într-un astfel de grafic se poate reprezenta o singură serie de date. Pentru a scoate mai bine în evidentă valorile pe care le reprezintă, sectoarele din grafic pot fi scoase în afară cercului. Pentru a scoate în afară un sector dintr-un grafic circular, se aplică un click pe suprafaţa sectorului pentru a selecta întregul grafic, apoi un al doilea click pentru a selecta numai sectorul, după care se trage sectorul în afara cercului. Se eliberează butonul mouse-ului atunci cînd sectorul este pozitionat în locul dorit. 

etc.
 
35 min - Activitate practica demonstrativa - individuala

Sarcina de lucru:
  1. Urmariti demonstratia profesorului si apoi rezolvati, in echipa de doua persoane, aplicatia demonstrativa.
  2.  Trimiteti aplicatia la sfarsitul orei profesorului si sefului clasei pentru a fi notate.

Tema pentru acasa: 
Listati urrmatoarele aplicatii.
Aplicatii practice

duminică, 8 februarie 2015

9.02.-13.02.2015


M1: Activitate de predare-invatare 10 min 
FORMULE SI FUNCŢII

Formulele sunt utilizate pentru a automatiza calcularea unor date prezente într-o foaie de calcul.
1.    Formula începe cu =
2.    Într-o formulă apar:
a)     operatori matematici: + pentru adunare;
 - pentru diferenţă;
 * pentru produs;
  / pentru împărţire ;
 ^ pentru exponenţial.
b)     adresele celulelor care conţin datele implicate în calculi. Aceste adrese se pot tasta, sau se obţin automat la click cu mouse-ul pe celula respectivă.
c)     paranteze rotunde pentru a controla ordinea operaţiilor, este  nevoie de paranteze. Se utilizează numai paranteze ( ). Se pot deschide oricît de multe paranteze, cu condiţia ca ele sa să se închidă la un moment dat
3.    Formula se finalizează cu tastarea butonului Enter.

Procesorul de tabele Excel include un număr mare de funcţii predefinite (232), dar oferă şi posibilitatea ca utilizatorul sa-şi defineasca propriile funcţii, potrivit cerinţelor de exploatare a aplicaţiilor.  

Funcţiile predefinite reprezintă formule speciale care respectînd o anume sintaxă, execută operaţii şi prelucrări specifice, fiind destinate rezolvării unor probleme şi aplicaţii ce conţin elemente predefinite de calcul.
Unele funcţii predefinite sunt  echivalente formulelor: de exemplu, formula de adunare a conţinutului celulelor  A1, A2 şi A4, adică =A1+A2+A4 este echivalentă cu funcţia =SUM (A1:A2;A4)
Folosirea funcţiilor predefinite este supusă unor reguli foarte stricte, a căror nerespectare poate conduce la un rezultat incorect sau generator de eroare.

Excel acceptă următoarele tipuri de argumente:
- o condiţie: este o expresie logică care foloseşte unul din operatorii logici =, <, >, <>, <=, >=,  IF,  AND,  OR pentru o adresă de celulă sau un nume de cîmp. Condiţia argumentului poate fi deci o formulă, un număr, un nume de cîmp, un text. Funcţia evaluează condiţia şi procedează la diferite operaţii în funcţie de faptul dacă condiţia este adevărată sau falsă.
- o locaţie: este o adresă, un nume de cîmp, o formulă sau funcţie care generează o adresă sau un nume de cîmp.
- un text: orice secvenţă de caractere inclusă între ghilimele.
- o valoare: un număr, adresa sau numele unei celule care conţine un număr, o formulă sau funcţie predefinită care returnează un număr.
O funcţie predefinită se poate introduce într-o celulă tastînd-o ca atare (conform sintaxei) sau prin intermediul generatorului de funcţii.
Cea mai simplă metodă o reprezintă introducerea nemijlocită a funcţiilor predefinite, corespunzător sintaxei, în celula unde se va opera calculul respectiv (metodă recomandată).
În cel de-al doilea caz:
a)       se activează meniul Formule şi din meniul care se deschide se alege mai întii categoria din care face parte funcţia necesară;
b)      sau tastăm selectorul funcţiilor predefinite aflat pe bara de editare se validează şi se completează sintaxa generată automat.
M2: Activitate demonstrativa-practica         40 min=10min+30 min
 Aplicatie practica:
  1.  Urmarind demonstratia profesorului realizati urmatoarea aplicatie pentru rezolvarea ecuatiei de gradul II-lea. 
  2. Trimiteti la sfarsitul orei lucrarea pe adresele de email:  profesor si seful de clasa.

M3: Activitate de studiu individual - tema pentru acasa
1. Parcurgeti SECTIUNILE Vdin urmatorul soft educational AEL: Microsoft Excel
http://advancedelearning.com/multimedia/Microsoft_Office_2007/Excel/index.htm


                                          Introducerea de formule şi funcţii 
2. Notati in caiete noutatile prezentate.
Suport de curs:  
EXCEL 2007 Teorie şi aplicaţii