2. Raspundeti la urmatoarele intrebari:
Care sunt tipurile de relatii in Access studiate?
Tipuri de relaţii în Access
1. Relaţia One to One (unu la unu) - fiecărei înregistrări din tabelul părinte îi corespunde exact o singură înregistrare din tabelul copil. Acest tip de relaţie se foloseşte foarte rar.
2. Relaţia One to Many (unu la mai mulţi) - fiecărei înregistrări din tabelul părinte îi corespunde mai mult de o înregistrare în tabelul copil. Sunt cele mai folosite.
3. Relaţia Many to Many (mai mulţi la mai mulţi) – fiecărei înregistrări din tabelul părinte îi corespunde mai mult de o înregistrare în tabelul copil iar fiecărei înregistrări din tabelulcopil îi poate corespunde mai mult de o înregistrare în tabelul părinte.
Tabelul părinte este tabelul care conţine cheia principală iar tabelele copil sunt tabelele corelate. Pentru a implementa relaţiile dintre tabele se folosesc cheile externe. Relaţiile de tip one-to-one şi one-to-many se implementează introducând în una din tabele o cheie externă (străină), care va face legătura cu cheia primară din tabela corespunzătoare.
O legătură de tip many-to-many se implementează introducând o tabelă suplimentară care are o cheie primară compusă, fiecare element al cheii primare fiind o cheie externă.
Integritatea referenţială: se referă la un set de reguli care protejează datele prin stabilirea derestricţii pentru adăugarea şi ştergerea de înregistrări din tabelele relaţionate:
1. fiecare valoare a cheii externe trebuie să se găsească printre mulţimea valorilor cheiicandidat corespondente, cu alte cuvinte nu putem adaugă înregistrări în tabelul copil fără ca acestea să aibă corespondent în tabelul părinte;
2. nu putem şterge o înregistrare din tabelul părinte dacă există în tabelele copil.
2. nu putem şterge o înregistrare din tabelul părinte dacă există în tabelele copil.
Alte reguli referitoare le cheia externă:
1. o cheie externă este simplă dacă şi numai dacă cheia candidată corespondentă este simplă, şi este compusă dacă şi numai dacă cheia candidată corespondentă este compusă;
2. fiecare câmp component al unei chei externe trebuie să aibă acelaşi tip de date şi dimensiune cu al câmpului corespondent din cheia candidat;
3. o valoare a unei chei externe reprezintă o referinţă către o înregistrare care conţine aceeaşi valoare pentru cheia candidată corespondentă.
3. Realizati urmatoarea aplicatie
Se consideră baza de date FACTF .
Câmpurile care intra în definiţia tabelei FIRMA sunt :
CODF -codul firmei – text(4)
DENF -denumirea firmei – text(20)
ADR -adresa fimei – text(30)
CODFS -codul fiscal al firmei -text(15)
BK -banca cu care lucrează firma – text(20)
CT -contul firmei–text(15)
Se consideră apoi tabela FACTURA compusă din următoarele câmpuri :
NRF -număr factură – numeric -întreg
DF -data factură – data calendaristică
CODF -codul firmei – text(4)
Se cere:
1.Crearea tabelelor FIRMA şi FACTURA
2.Să se definească cheile primare pentru cele două tabele (CODF , respectiv, NRF)
3. Populati tabelele cu minim 10 inregistrari fiecare.
4. Să se creeze relaţia de tipul One-to-Many între cele două tabele.
4.Să se creeze prin intermediul wizard -ului un formular cu numele WFIRMA corespunzător tabelei FIRMA, de tip columnar şi folosind stilul standard. Să se adauge formularului eticheta - FEREASTRA INTRODUCERE DATE FIRMA.
4. Să se creeze relaţia de tipul One-to-Many între cele două tabele.
4.Să se creeze prin intermediul wizard -ului un formular cu numele WFIRMA corespunzător tabelei FIRMA, de tip columnar şi folosind stilul standard. Să se adauge formularului eticheta - FEREASTRA INTRODUCERE DATE FIRMA.
5.Să se construiască prin intermediul wizard -ului subformularul corespunzător tabelei FACTURA , de tip columnar şi folosind stilul standard. Să se adauge formularului eticheta- FEREASTRA INTRODUCERE DATE FACTURĂ.
6.Să se creeze un nou formular numit WWFIRMA care să conţină un formular principal-ecranul WFIRMA şi un subformular WFACTURA.
7.Să se verifice legătura dintre tabele, proprietăţile Link Child Fields şi Link Master Fields
6.Să se creeze un nou formular numit WWFIRMA care să conţină un formular principal-ecranul WFIRMA şi un subformular WFACTURA.
7.Să se verifice legătura dintre tabele, proprietăţile Link Child Fields şi Link Master Fields