După ce ați creat un tabel în baza de date pentru fiecare subiect,
trebuie să furnizați programului Office Access 2007 mijloacele de a
aduce informațiile la un loc atunci când aveți nevoie de ele. Faceți
aceasta plasând câmpurile comune în tabele care sunt asociate, apoi
definind relații între tabele. Apoi se pot crea interogări, formulare și
rapoarte care afișează informații din mai multe tabele odată. De
exemplu, formularul afișat aici include informații extrase din mai multe
tabele:
Informațiile din acest formular provin din tabelul Clienți...
...tabelul Comenzi...
...tabelul Produse...
...și tabelul Detalii comenzi.În exemplul precedent, câmpurile din tabele trebuie să fie coordonate astfel încât să afișeze informații despre aceeași comandă. Această coordonare este realizată prin utilizarea relațiilor între tabele. O relație tabel funcționează prin potrivirea datelor din câmpurile cheie — un câmp care are deseori același nume în ambele tabele. În majoritatea cazurilor, aceste câmpuri de potrivire sunt cheia primară dintr-un tabel, care furnizează un identificator unic pentru fiecare înregistrare și o cheie externă în celălalt tabel. De exemplu, angajații pot fi asociați cu comenzile pentru care sunt responsabili prin crearea unei relații tabel între câmpurile IDAngajat din tabelul Angajați și tabelul Comenzi.
IDAngajat apare în ambele tabele — sub formă de cheie primară... ... și cheie secundară.Tipuri de relații între tabele
Există trei tipuri de relații între tabele.- Relația unu-la-mai-mulți
Să ne gândim la o bază de date care urmărește
comenzi și are un tabel Clienți și un tabel Comenzi. Un client poate
plasa oricâte comenzi. Este logic că, pentru fiecare client din tabelul
Clienți, pot exista una sau mai multe comenzi în tabelul Comenzi.
Relația dintre tabelul Clienți și tabelul Comenzi este, în consecință, o
relație unu-la-mai-mulți.
Pentru a crea o relație unu-la-mai-mulți în
proiectarea bazei de date, luați cheia primară din partea "unu" a
relației și adăugați-o sub formă de câmp suplimentar sau câmpuri
suplimentare la tabelul din partea "mai-mulți" a relației. În acest caz,
adăugați un câmp nou — câmpul ID din tabelul Clienți — la tabelul
Comenzi și îl denumiți ID Client. Access utilizează apoi numărul ID
Client în tabelul Comenzi pentru a găsi clientul corect pentru fiecare
comandă.
- O relație mai-mulți-la-mai-mulți
Să presupunem existența unei relații între
tabelul Produse și tabelul Comenzi. O singură comandă poate include mai
mult de un produs. Pe de cealaltă parte, un singur produs poate apărea
în mai multe comenzi. De aceea, pentru fiecare înregistrare din tabelul
Comenzi pot exista mai multe înregistrări în tabelul Produse. În plus,
pentru fiecare înregistrare din tabelul Produse, pot exista mai multe
înregistrări în tabelul Comenzi. Acest tip de relație este denumit o
relație mai-mulți-la-mai-mulți deoarece, pentru orice produs pot exista
mai multe comenzi și pentru fiecare comandă pot exista mai multe
produse. Rețineți că, pentru a detecta relații mai-mulți-la-mai-mulți
între tabelele dvs., este important să luați în considerare ambele părți
ale relației.
Pentru a crea o relație mai-mulți-la-mai-mulți,
trebuie să creați mai întâi un al treilea tabel, denumit deseori tabel
de relație, care împarte relația mai-mulți-la-mai-mulți în două relații
unu-la-mai-mulți. Inserați câmpul cheie primară din fiecare dintre cele
două tabele în al treilea tabel. Ca rezultat, al treilea tabel
înregistrează fiecare apariție, denumită și instanță, dintr-o relație.
De exemplu, tabelul Comenzi și tabelul Produse au o relație
mai-mulți-la-mai-mulți care este definită prin crearea a două relații
unu-la-mai-mulți în tabelul Detalii comenzi. O comandă poate avea mai
multe produse și fiecare produse poate apărea în mai multe comenzi.
- O relație unu-la-unu
Într-o relație unu-la-unu, fiecare înregistrare
din primul tabel poate avea o singură înregistrare potrivită în al
doilea tabel și fiecare înregistrare din al doilea tabel poate avea o
singură înregistrare potrivită în primul tabel. Acest tip de relație nu
este comun, deoarece, de cele mai multe ori, informațiile asociate în
acest mod se stochează în același tabel. O relație unu-la-unu poate fi
utilizată pentru a diviza un tabel cu multe câmpuri, pentru a izola o
parte dintr-un tabel din motive de securitate sau pentru a stoca
informații care se aplică numai pentru un subset al tabelului principal.
ELEVII SELECTATI PENTRU OLIMPIADA VOR FI PREZENTI MIERCURI LA ORA 14:00 LA SCOALA PENTRU FAZA LOCALA.
Va rog sa lucrati urmatoarele subiecte: